Yohji Tokuyoshi cum dintr-o dinastie de farmaciști în Japonia a ajuns Chef cu stea Michelin în Itali

Bucătarul japonez Yohji Tokuyoshi după aproximativ 10 ani la Osteria Francessana a lui Massimo Bottura şi-a deschis propriul restaurant în Milano, Tokuyoshi şi în doar câteva luni a primit o stea Michelin. Stilul gastronomic a lui Yohji este destul de neobișnuit - Cucina Italiană Contaminată sau bucătăria italiană infectată. Produse tradiţionale italiene le îmbina cu tehnici culinare și estetică specifică Japoniei.

- Cum ai ajuns în Italia? - De fapt, sunt dintr-o familie de farmaciști și această profesie la noi se transmite din generație în generație. Dar eu nu am vrut să continui afacerea de familie, m-am certat cu părinții mei, am fost dat afară din casă, și ca să am cu ce trăi, m-am dus să lucrez într-un restaurant. Mi-a plăcut, am decis să-mi lărgeasc orizonturile și am plecat în Italia. Am sunat aproximativ 50 de restaurante locale și peste tot am fost refuzat. Aveam luat deja un bilet de întoarcere, dar în ziua de plecare, am decis să fac o ultimă încercare, am sunat la Osteria Francessana și mi-au spus: vino. Așa că în loc să plec la Tokyo, am ajuns la Modena.

- Zi-mi 5 bucatari care îți plac?

Massimo Bottura, Enrico Crippa, Vladimir Mukhin, Narisava si Rene Redzepi

- Ce te inspiră? - Totul! Sunt inspirat de fotografie. Pentru mine este important să fiu în natură, să observ schimbarea anotimpurilor. Îmi place să călătoreasc, să caut noi ingrediente, produse noi, vorbesc cu oameni care produc sau cultiva acele ingrediente, pentru că, ceva îi inspira şi pe ei. O altă sursă de inspirație - un prânz într-o trattoria tradiționala, eu de multe ori fac asta. Tradiția este o sursă de inspiraţie autentică pentru a crea. În viaţa nu trebuie doar să repeţi sau să copiezi, trebui să creăm noi ceva nou.

- Care va fi bucătăria viitorului? - Viitorul pentru mine - aceasta este bucătăria fără diviziune în Italia, Japonia, Spania, Peru. Este o bucătărie mai individuală și depinde în primul rând de personalitatea șefului și oamenii pentru care se gătește. Al doilea lucru important este mixul de culturi şi tradiții culinare. Este exact ceea ce fac eu, mixez produsele şi tradiţiile italiene cu tehnologia şi modul de a servi japonez. Obţin o bucătărie infectată cu o altă cultură. Desigur, toate acestea se aplică numai pentru restaurante gourmet.

- Ce tradiții culinare aveaţi în familie? - Bunica mea obișnuia să spună că, dacă ai cel puțin un lucru pe care îl înveți să-l faci foarte bine, viața ta va deveni mult mai frumosa. Ea însăși a fost un maestru în caligrafie, un farmacist cu experiență, florar pasionat și gătea minunat. Întotdeauna am vrut să fiu ca ea. De fapt, bunica m-a învăţat să gătesc.

- Care era mâncarea preferată în copilărie? - Desert de vinete: vinetele întregi se coceau în cuptor, se îndepărta pielita arsă, se adăuga zahăr, și iese un desert nu foarte dulce. În Japonia există o tradiție - la trei după-amiaza copiii sunt serviţi cu ceva dulce. La noi acasă de cele mai multe ori mâncăm aceste vinete. Acum gătesc acest deşert după rețeta bunicii în restaurantul meu, doar ca caramelizez zaharul cu arzătorul. Este un desert ușor și foarte gustos.

- Găteşti acasă? - Da. Dar cel mai des gătește prietena mea. Și chiar și atunci când facem ceva împreună, dirijează ea. Eu sunt în restaurant şeful principal, în bucătăria de acasă e ea. Eu de obicei servesc masa şi spăl vasele.

- Ai un vis? - Vreau un fiu. Nu am copii. Şi îmi doresc unul foarte mult.

- Cu cine ţi-ai dori să iai cina? - Cu Michelangelo - el ar începe să sculpteze un lucru interesant, iar eu aș adăugaceva din mâncare. Am lucra bine împreună. Și, îmi place jazz-ul, și cu drag aş fi stat de vorba cu Louis Armstrong.