Amintiri din copilărie.

Gusturile ciudate la mâncare mereu m-au atras, de mică am fost curioasă să gust orice. Mâncarea bună mereu a fost parte din viaţa mea, dar era ceva tradiţional, poate chiar banal uneori, ceea ce mănâncă toţi. Şi totuşi încercam să găsesc în simplitatea aia câte ceva ce să-mi impresioneze papilele şi să rămân cu amintiri, la care să vreau să revin. O combinaţie ciudată pentru mine a fost castravetele murat combinat cu mierea de albine, ciudată când am auzit-o, dar când am gustat am rămas impresionată şi acum e un deliciu pentru mine, mai ales că destul de rar găsesc nişte castraveţi muraţi fără oţet:) Acest tandem de dulce sărat mi-a plăcut din totdeauna, doar că asta era cel mai crazy aş putea spune. Totuşi preferatele mele erau paştele cu brânză sărată să le mănânc cu ceai cu zahăr. Nu consum ceaiul cu zahăr, dar pentru un aşa deliciu fac excepţia asta. Azi m-am răsfăţat cu acest fel de mâncare şi am revenit pentru puţin timp în dimineţile mele acasă la mama, când mă trezeam şi simţeam mirosul de sărat, auzeam sunetul ceainicului şi ştiam ce urmează. E o reţetă mai simplă decât simplitatea, dar merită încercată şi neapărat cu un ceai bun şi dulce;) Am folosit farfale, dar pot fi orice tip de paşte, se fierb cât scrie pe cutie iar sosul îl faci cât ai clipi într-o tigaie pui puţin unt în care caleşti ceapă până devine străvezie, apoi se adăugă orice tip de brânză sărată, eu am folosit chiar brânză de burduf se lasă până se topeşte şi apoi se adăugă puţină smântână de gătit cât să obţii un sos. Se pune sosul peste paştele gata fierte şi Poftă bună. Să nu uitaţi de ceai.